Apele dulci ale României găzduiesc peste 60 de specii de pești, dintre care aproximativ 25 prezintă interes pentru pescuitul recreațional. Diversitatea este explicată de varietatea ecosistemelor: râuri montane cu apă rece și oxigenată, câmpii cu lacuri și bălți, Delta Dunării cu canale și lacuri cu vegetație abundentă.
Crapul comun (Cyprinus carpio)
Crapul este specia cel mai des întâlnită în competițiile și practicile de pescuit recreațional din România. Preferă apele stătătoare sau cu curgere lentă, bogate în vegetație submersă. Adulții pot depăși 10 kg, iar exemplarele din lacurile de acumulare ating frecvent 15–20 kg.
Reproducerea are loc în mai–iunie, când temperatura apei depășește 18°C. În această perioadă, crapul devine vulnerabil și este protejat prin prohibiție. Alimentația este omnivoră: semințe, crustacee mici, larve de insecte și materie organică din nămol.
Știuca (Esox lucius)
Prădător de top al ecosistemelor de apă dulce, știuca este recunoscută după corpul alungit și colorit specific în dungi verzui-galbene. Poate atinge lungimi de peste 120 cm și greutăți de 15–20 kg, deși exemplarele de 3–5 kg sunt cele mai frecvente în capturile sportive.
Știuca se hrănește cu pești mai mici, broaște și chiar rozătoare mici care intră în apă. Activă mai ales la temperaturi de 10–18°C, devine lentă pe timp de vară. Spawning-ul are loc devreme primăvara, de obicei martie–aprilie, perioadă în care este protejată.
Șalăul (Sander lucioperca)
Șalăul este considerat de mulți pescari sportivi drept trofeul cel mai râvnit din apele de câmpie și Delta Dunării. Carnea sa albă și gustoasă îl face popular și din perspectivă gastronomică. Habitatul preferat include apele adânci, relativ limpezi, cu fund nisipos sau pietros.
Activitatea maximă de hrănire a șalăului are loc la amurg și în primele ore ale dimineții. Se hrănește aproape exclusiv cu pești – roșioară, obleț și alți ciprinizi mici. Dimensiunile comerciale pornesc de la 38 cm (limita legală), dar exemplarele de 50–70 cm nu sunt rare în Delta Dunării.
Plătica (Abramis brama)
Plătica este una dintre cele mai răspândite specii din lacurile de câmpie și Delta Dunării. Corpul turtit lateral o face ușor de recunoscut. Preferă apele adânci, cu funduri mlăștinoase, și se hrănește cu larve, viermi și materie organică din sediment.
Dimensiunile obișnuite la captură sunt de 20–35 cm, dar exemplarele de 40–50 cm există în lacurile fertile. Plătica se pescuiește cel mai eficient cu momeli naturale (râme, larve de chironomide) la fund.
Roșioara (Rutilus rutilus)
Roșioara este o specie abundentă, frecvent capturată în pescuitul de agrement pe lacuri și cursuri lente. Dimensiunile mici (10–25 cm) o fac populară în rândul pescarilor începători. Înotătoarele portocalii-roșcate sunt elementul distinctiv al speciei.
Prezența sa în cantități mari indică un ecosistem relativ sănătos. Roșioara este o sursă importantă de hrană pentru știucă și șalău, jucând un rol esențial în lanțul trofic al apelor de câmpie.
Păstrăvul indigen (Salmo trutta fario)
Păstrăvul de râu populează cursurile superioare ale râurilor din Carpați: Bistrița, Olt, Argeș, Ialomița și afluenții lor montani. Necesită apă rece (sub 18°C), bine oxigenată și limpede. Capturarea unui exemplar de 30–40 cm reprezintă o realizare notabilă pentru pescarul de munte.
Pescuitul la păstrăv cu muscă artificială (fly fishing) câștigă teren în România, în special în județul Neamț, Suceava și Harghita. Sezonul legal durează de obicei mai–septembrie, cu variații locale stabilite de asociațiile de vânătoare și pescuit.
Pikeperch-ul versus Lucioperca
În România, termenul popular „știucă-perch" sau „luciopercă" este uneori folosit informal pentru șalău. Specia Sander lucioperca este aceeași cu cea denumită „pikeperch" în literatura anglofonă. Nu trebuie confundată cu biban-ul (Perca fluviatilis), o specie distinctă cu dungi verticale.
Importanța ecologică a speciilor de pești
Fiecare specie ocupă o nișă distinctă în ecosistemul acvatic. Prădătorii de top (știuca, șalăul) controlează populațiile de ciprinizi mici, menținând echilibrul ecologic. Speciile bentonice (crap, plătică) participă la reciclarea nutrienților din sediment. Salmonidele indică calitatea apei – dispariția lor dintr-un bazin este un semnal de alertă privind degradarea habitatului.
Monitorizarea populațiilor de pești este realizată de INCDPM (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului) și de ANPA prin stații de monitorizare distribuite pe principalele bazine hidrografice.